marți, 10 septembrie 2013

Maidanezul – Noul dusman al poporului roman

Hipsteri – Guvern 1-0 este un slogan pe care l-am vazut pe o pancarta folosita de protestatarii pentru interzicerea proiectului Rosia Montana, dupa ce coalitia de guvernare a inceput sa-si dea cu stangul in dreptul, si sa arate marile disfunctionalitati aparute in cadrul acestei „gasti”. Intr-un fel sau altul, chit ca a vrut sau nu, parlamentarul cu aspiratii de presedinte Antonescu a dat un ajutor nesperat „hipsterilor” din piata. Aceasta reactie suprinzatoare si pentru premierul Ponta vine pe fondul unor scaderi masive in sondaje ale coalitiei, ceea ce afecteaza chiar sansele lui Antonescu de a castiga alegerile prezidentiale de anul viitor. Speriat de aceasta posibilitate care era de neconceput in urma cu cateva luni, Partidul Liberal a hotarat sa-si apere pielea, vorbindu-se acum chiar de o alianta cu presedintele Basescu, implicit cu PDL-ul, atat de hulit de Antonescu in trecut. „Hipsterii” au ramas in piata, de data asta sustinuti de mai multe televiziuni, care brusc si-au descoperit apetitul si sustinerea pentru protestatari. Directia e clara: in momentul in care de la Realitatea TV nu a mai difuzat reclamele la Rosia Montana Gold Coropration, reportajele lor au devenit „simpatizante” pentru protestatari, iar reporterii lor au inceput sa huleasca celelate televiziuni care nu sunt pentru protestatari, desi in primele zile au ignorat fenomenul cu desavarsire.

Pe fondul acestor probleme care sunt vizibile in intreaga lume, o alta problema destul de importanta a fost intr-un fel pe planul doi. Moartea lui Ionut Anghelescu in data de 2 Septembrie a ridicat din nou problema cainilor maidanezi din Bucuresti, o problema pe care domnul primar Oprescu ar fi trebuit sa o rezolve inca de acum 5 ani, cand a castigat alegerile in baza acestei promisiuni (si in baza autostrazii suspendate, dar bucurestenii au stiut probabil de la inceput ca asemenea proiecte „zburatoare” nu sunt posibile intr-un oras in care au fost necesari 15 ani pentru terminarea unui pasaj suprateran). Moartea lui Ionut a creat o aversiune impotriva cainilor maidanezi, un sentiment care „mocnea” de multa vreme pe strazile orasului. Desi reactia primarului era asteptata imediat, aceasta a venit dupa cateva zile, concretizandu-se in catreva lacrimi penibile si niste scuze tardive la adresa familiei. A fost insa o reactie mai „umana” decat „marinimia” presedintelui Federatiei de Fotbal Mircea Sandu, care a oferit familiei trei bilete gratuite la meciul Romania Ungaria, meci desfasurat in perioada in care familia Anghelescu isi inmormanta copilul. Primarul Sectorului 2 a gasit si el vinovatii, desfacand contractele de munca ale sefului Politiei Sectorului 2, precum si a sefei Organizatiei pentru Protectia Copilului. Asteptam cu nerabdare ca aceste doua persoane sa dea primaria in judecata, sa castige, si sa fie despagubiti, tot din banii nostri care ar trebui redirectionati catre alte scopuri mult mai importante.

In afara de lacrimile penibile care nu ar mai trebui folosite de niciun politician (in fond, ne asteptam sa fim condusi de niste oameni puternici, care stiu sa faca fata problemelor intr-un mod mai onorabil), primarul Oprescu a spus ca va orgnaiza un referendum de urgenta pentru a intreba bucurestenii daca sunt de acord cu eutanasierea cainilor maidanezi din Bucuresti. Ideea a fost adoptata imediat de posturile de televiziune „afiliate” conducerii, cu scopul de a devia atentia populatiei de la Proiectul Rosia Montana, dar mai ales pentru a declina responsabilitatea pentru moartea lui Ionut. In acest fel, Oprescu si-a mai „spalat” putin imaginea, afisand acest „interes” fata de parerea Bucurestenilor, de fapt un exces de zel, atata timp cat mai multe legi permiteau eutanasierea cainilor vagabonzi si inainte.

Da, denumirea este caini „vagabonzi”, nu „bagabonti” asa cum am auzit de multe ori spunandu-se chiar pe posturi de televiziune de catre asa zisii reporteri, un termen folosit chiar si de catre diversii politicieni care s-au afisat in public cu diverse declaratii. Acest termen este folosit in manele pentru a proslavi „smecherashii”, si nu prea are legatura cu animalele sau oamenii care stau pe strada. Insa intr-o tara in care „succesuri” este un termen care ar putea fi introdus in dictionar de cand a fost folosit de Elena Basescu acum cativa ani, unde „bagabontii” conduc, probabil ca folosirea acestui termen este justificata.

Revin la cea mai mare problema a Bucurestiului, cainele „bagabont”. Acesta terorizeaza cartiere intregi, ataca copiii, biciclistii, este focar de infectie pentru ca umbla prin gunoaie, si strica estetica unor cartiere precum Drumul Taberei, un cartier foarte frumos de altfel, mai ales de cand a fost transformat intr-un vesnic santier. Pretexte pentru eutanasiere sunt destule: de la faptul ca „nu sunt fonduri” pentru adapostirea lor pe termen lung, pana la faptul ca „asa se face in Europa”. Unele dintre ele sunt intemeiate, altele nu. Ceea ce este de neacceptat este ura, nu numai fata de cainii strazii, dar si fata de persoanele care-si plimba cainii pe strada. Este adevarat, aceste iesiri sunt rare, dar „abrutizarea” acestor persoane care isi exprima frustrarile pe unde pot, reflecta in fapt ceea ce se intampla si la nivelul orasului. Ne aflam intr-un fel inca in Evul Mediu, unde vrajitoarele erau judecate, condamnate imediat, si executate, in baza impresiei de moment si a indemnurilor gloatei insetate de sange. Nu este o mare diferenta intre acele vremuri si cele de azi, in care cainii de pe strada sunt folositi pentru a musamaliza incompetenta autoritatilor, milioanele de Euro care au disparut in buzunare private in ultimii ani, si in care televiziunile sunt folosite pentru a „asmuti” populatia impotriva unor animale fara vina.


Argumentele celor care sunt „pro” eutanasiere sunt diverse, si probabil intemeiate pentru anumite persoane, dar din punctul unei societati care se vrea civilizata, sunt absolut absurde.

1. Este solutia cea mai rapida

Este adevarat, dar este o solutie care din nou va ascunde adevaratii vinovati, si care nu va opri scurgerea de foduri catre buzunarele ONG-urilor si al unor baieti destepti (ca doar acestia sunt peste tot, nu numai in energie). In cazul in care se va incepe o eutanasiere in masa, aceasta va dura aproximativ 2-3 luni, numarul cainilor probabil va fi redus la jumatate,  dupa care interesul Bucurestenilor va scadea, si la fel si zelul hinghierilor.

2. Se practica si in Europa

Si aceasta este adevarat, dar Europenii au o educatie in ceea ce priveste animalele fara stapan. Rata de eutanasiere in Londra este de 6%, si aceasta se aplica la un numar de cateva sute de caini intr-un an. Asta inseamna ca 94 din 100 de caini sunt adoptati de persoane fizice sau de ONG-uri, sau sunt tinuti cat mai mult posibil in padocuri pe bani publici sau privati. Vorbim despre cativa zeci de caini pe an. In schimb, bucurestenii vor vota pentru o ucidere in masa, despre cateva zeci de mii de caini executate in cateva luni. Eutanasierea cainilor poate fi o solutie, dar asta peste cativa ani, cand se va putea vorbi si la noi de responsabilitate sociala din acest punct de vedere, si cand eutanasierea va fi doar o solute extrema, nu o executie in masa.


3. Nu sunt bani pentru a mentine zeci de mii de maidanezi in padocuri

Gresit. Banii exista. ASPA are un buget de 18 milioane de lei anual care este folosit mai mult pentru a plati salariile angajatilor, decat pentru proiecte, in contextul in care anii trecuti s-au cheltuit chiar si un milion de euro pentru un teren in Mihailesti unde sa fie construit un adapost, adapost care nu a fost construit niciodata. Sunt solutii pe termen lung, care inseamna sa mai stam o vreme cu caini pe strada, dar sunt solutii viabile, elegante, care nu ne vor mai distruge imaginea in Europa la care tinem atat de mult. Deocamdata, cainii de pe strada au inceput sa dispara, exista unsprezece noi echipe de hinghieri care ii aduna, deci pericolul ca un copil sa fie atacat a scazut.

In Drumul Taberei, cartierul care are cele mai mari probleme cu cainii comunitari, acestia au disaprut de cateva zile. Poate sunt tinuti de pensionari in apartamente, sau in subsolurile blocurilor, sau poate chiar au fost luati de hinghieri. Un lucru este clar: se poate gasi o solutie pe termen scurt pentru adapostirea lor, pana cand cei 18 milioane de lei, precum si alte milioane de Euro care vor veni dinspre Europa de la niste oameni carora chiar le pasa, vor foi folsiti pentru a se construi aceste adaposturi.

4. Costul pentru hrana si ingrijirea unui maidanez este prea ridicat

Intr-adevar, in momentul in care ai 10 000 sau 40 000 de maidanezi in padocuri, vor fi necesare niste sume destul de serioase pentru a-i hrani. In contextul in care ASPA si ONG-urile vor primi in continuare bani, si in scenariul ideal in care nu vor mai exista multi caini pe strada, este clar ca toti acesti bani pot fi directionati catre hranirea acestor animale. In lipsa acestei griji, autoritatile ar putea sa se preocupe de a initia niste programe de adoptii internationale. Cred ca Bucurestenii ar fi uimiti de disponibilitatea neamtului de a adaopta chiar si cei mai urati maidanezi din Bucuresti.


Am auzit inclusiv argumentul ca „alocatia pentru un copil institutionalizat este mai mica decat alocatia pentru intretinerea unui caine”. In afara de faptul ca nu exista decat 400 de caini in padocuri, nu este vina lor ca diverse organizatii iau sute de mii de euro pe luna sa-i hraneasca. Nu este vina lor ca „alocatia” ar putea sa le asigure hrana cu Pedigree si Purina, in contextul in care ei sunt hraniti tot cu niste boabe care costa real cateva zeci de lei pe saptamana, bani care oricum sunt dati cu greu de catre cei ce ar trebui sa se ocupe de aceasta problema.  

Argumentele pentru aceast barbar comportament ar mai fi. Televiziunile subordonate actualei conduceri vor intretine probabil aceasta ura fata de cainii fara stapan. Moartea lui Ionut nu poate fi uitata usor. Dar a cadea in plasa politicienilor care vor sa „arunce” reponsabilitatea asupra bucurestenilor printr-un referendum este de neiertat. Autoritatile sunt vinovate de aceasta crima in care a murit un copil de 4 ani. Prin votul pozitiv la referendum, orice persoana nu face altceva decat sa participe la o alta crima. Cautati in sufletele dumneavoastra, si incercati sa raspundeti sincer la intrebarea: chiar sunt maidanezii din Bucuresti vinovati pentru moartea lui Ionut? Sau vinovate sunt chiar aceste persoane care ne arunca praf in ochi cu referendum-uri, si care nu sunt in stare sa-si asume adevarata responsabilitate?


Faceti un exercitiu de moralitate inainte de a pleca la vot. Aici ma refer la familile cu copii, la mamele si tatii care vor pune stampila pe DA cu constiinta impacata, crezand ca asa isi protejeaza copiii. Incercati sa explicati copiilor ce ganduri aveti. Spuneti-le ca mergeti sa votati pentru omorarea tuturor cainilor din Bucuresti, doar pentru ca o parte din ei „sunt rai”. In definitiv, in afara de „girul” propriei constiinte, aveti nevoie si de parerea lor, cei care trebuiesc protejati. Chiar daca veti reusi cu greu sa le obtineti acordul, dupa ce le explicati ca „asa trebuie”, ganditi-va ca veti pune stampila pe omorarea a 40-60 000 de caini care nu au alta vina decat ca au fost prinsi in mijlocul unor interese meschine si a unor jocuri politice care implica multi bani.

Mai nou, se pare ca referendumul nu mai este necesar, pentru ca parlamentul romaniei a pus Legea Cainilor fara Stapan pe un fagas rapid, asta dupa ce a zacut ani de zile prin comisii si sertare. Intr-adevar, nu mai este necesar, pentru ca el deja si-a atins scopul: sa-l ajute pe domnul Oprescu sa-si curete imaginea, de a ascunde adevaratii vinovati, si de a invrajbi Bucurestenii impotriva unui dusman imaginar.


Poate ca cei ce sustin cu atata ardoare eutanasierea, linistiti de faptul ca zeci de mii caini vor fi omorati de altii in timp ce ei si copii lor dorm linistiti, ar trebui sa ia exemplu celor care au protestat impotriva proiectului Rosia Montana. Acestia s-au organizat pe Facebook, departe de influenta nefasta a unor televiziuni cumparate, au crezut intr-o idee, au identificat adevaratii vinovati si au avut idei concise si clare. Au obtinut o relativa victorie, dar nu au fost prea mult impresionati, stiind ca in orice clipa aceleasi autoritati se pot razgandi. Asa ca au ramas pe strazi, poate mai putini, dar la fel de hotarati, stiind ca se vor strange din nou 15 000 de oameni daca guvernul sau parlamentul va mai face o greseala. Imaginile din Piata Universitatii au fost impresionante, pentru ca au dat nastere unui concept care nu exista inainte in Romania: Societatea Civila. La fel de impresionante ar fi si niste imagini cu 10 000 de caini morti si stransi la un loc pentru a fi arsi sau ingropati. Din pacate, aceste imagini vor fi tinute departe de ochii bucurestenilor care si-au dat acordul pentru acest macel, ori prin votul pozitiv la referendum, or prin lipsa de reactie cand aceste actiuni criminale vor fi initiate


Cu girul tuturor factorilor de decizie, si cu aprobarea lasa si tacita a unui oras de 2 milioane de oameni, va incepe un macel care probabil nu a avut loc nicaieri in capitalele europene, un macel la care probabil va asista o intreaga Europa in care dorim atat de mult sa intram. Concluzia? Poporul roman isi merita soarta. Atata timp cat suntem in stare sa condamnam in masa zeci de mii de caini pentru ca o parte din ei sunt agresivi, asa putem fi judecati toti drept „tigani”, asta doar pentru ca aceasta este imaginea pe care ne-o creeaza cateva zeci de mii de specimene raspandite prin toata Europa. O imagine care va fi completata de zelul celor ce vor omora cainii. Sau credeati ca principiul „toti in aceeasi galeata” se aplica selectiv, si numai cand vrem noi?